Cum stii ca ti-ai descoperit vocatia?

vocatia

Cum stii ca ti-ai descoperit vocatia?

Nu stiu cum este la restul dar banuiesc ca povestea se aseamana foarte mult.

Eu iti pot spune, cu siguranta, cum a fost la mine.

Seceretul numarul unu este sa incerci.

Mai intai trebuie sa descoperi ceva si abia apoi iti pui problema daca este sau nu vocatia ta.

Daca nu incerci, nu ai cum sa afli.

Este posibil sa iti placa ceva si sa crezi ca asta trebuie sa fie vocatia ta.

Ei bine, uneori esti atras doar de unele aspecte ale unei activitati. Iar atunci cand vine si partea de organizare, angajament, responsabilitate, munca, nu prea iti mai place.

Spre exemplu poate iti place sa pictezi dar atunci cand vine vorba sa vinzi, sa vorbesti cu clientii, sa iti faci un site ca sa-ti prezinti lucrarile, ajungi la concluzia ca mai bine ramai la nivel de hobby.

Diferenta intre hobby si vocatie sta in disponibilitatea de a trece peste orice dificultate. Cand dorinta de a face ce-ti place este mai mare decat disconfortul generat de partea ce priveste munca.

As vrea sa fac o paranteza aici si sa spun ca din orice hobby se poate face bani in ziua de azi. Deci, daca te gandesti ca ceea ce iti place tie sa faci nu-ti poate aduce bani, te inseli.

Poate te intrebi “ce munca? Am auzit ca daca iti descoperi vocatia nu mai trebuie sa muncesti.”

Nu este chiar asa. Partea de munca tot exista, numai ca nu o mai vezi asa.

Asta este o veste buna, dar, problema este ca, in multe cazuri, acest lucru se intampla putin mai tarziu, cand deja ai parcurs o distanta pe drumul vocatiei.

In mare asta se intampla asa din cauza noilor activitati ce apar in viata ta, care deranjeaza putin (mai mult) obiceiurile care le aveai.

Pana te obisnuiesti cu noua “viata” ai de dus o lupta cu tine, cu mintea ta, cu disconfortul provocat de vocatia ta.

Eu am incercat, si am incercat destul de multe la viata mea. Asigurari, consultant financiar, diferite afaceri tip MLM, reprezentant AVON, Cosmopolitan, contabilitate (am facut liceul de profil si am urmat un curs), turism (facultate, si am lucrat in domeniu), economie (facultate – aceeasi pentru turism – Economia Comertului, Turismului si Serviciilor) si am ales in cele din urma sa fac acest site, sa scriu o carte si din aceasta toamna voi fi student la psihologie.

Daca esti obisnuit sa mergi impins de la spate, sa faci doar ceea ce trebuie facut, poate vocatia nu iti va oferi acel impuls de care ai nevoie sa mergi mai departe, fara sa opui rezistenta. Nici nu are cum. Un lucru pe care abia il descoperi nu are puterea sa schimbe modul tau de a functiona, mai ales nu peste noapte. Si daca nu ramai putin prins de acea vocatie, urmele lasate de ea vor disparea mult mai repede decat au aparut.

Acum ne intoarcem la intrebarea “cum imi dau seama daca mi-am descoperit vocatia?”.

Ei bine, este nevoie sa te folosesti de orice indiciu primesti. Din interiorul tau si din exterior. Nimic nu este intamplator. Atunci cand iti doresti ceva, semnele vor incepe sa apara.

Un prim semn ar fi acela ca, chiar daca vrei sa renunti, mintea iti fuge din cand in cand la ce incepusei sa faci. Acest lucru indica ca acea activitate te-a atins, ti-a atras atentia si inca nu esti dispus in totalitate sa renunti la ea. Mai merita o incercare. Si tot asa.

Eu am avut destule momente cand imi luam pauze destul de lungi (saptamani, chiar luni) din a scrie si a lucra la visul meu, dar, faceam ce faceam, si ma reintorceam. Dupa cateva asemenea reprize am inteles ca asta imi doresc sa fac.

Apoi au fost momente in care nu aveam suficiente rezultate incat sa ma faca sa continui. In astfel de situatii este destul de usor sa renunti pentru ca esti convins ca nu este pentru tine.

Ceea ce m-a ajutat pe mine sa trec peste lipsa de rezultate a fost intrebarea “oare chiar fac tot ce imi sta in putere pentru a avea rezultatele dorite?” si raspunsul era mereu nu (aici este foarte important sa fii sincer cu tine). Mereu as fi putut sa fac mai mult, Iar asta m-a convins ca nu vocatia era de vina, nici lipsa unor abilitati, ci faptul ca nu puneam destul osul la treaba. Cu alte cuvinte, stiam ca daca as fi renuntat, as fi facut-o pentru ca eram lenes. Si nu ma puteam impaca cu gandul asta.

Dupa cum zice celebra vorba romaneasca “Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in plasa”.

In situatia asta as fi fost eu daca renuntam fara lupta. Practic primisem o oportunitate dar imi era lene sa o fructific.

Foarte important de tinut minte!

Intotdeauna exista un alt mod de a privi lucrurile. Nu stau acum sa analizez daca e bun sau nu. acel mod. Ideea este ca in orice situatie merita aruncat o privire asupra lui.

Priveste problema si din alt unghi!

Asta am incercat eu sa fac, sa vad daca ajung la acelasi rezultat. Si nu a fost asa. Am primit doua rezultate diferite. Unul imi spunea ca nu asta e vocatia mea, iar altul ca nu am de unde sa stiu asta cu exactitate pentru ca nu ma implicam suficient.

Pentru mine acest al doilea unghi a fost suficient pentru a ma tine pe noul drum.

Poate mai exista si alt unghi, pentru ca pot fi mai multe de doua, dar nu a mai fost nevoie sa caut.

Un alt semn ar fi acela ca pornesti de la un hobby sau o pasiune.

Pentru mine nu a fost clar daca pornesc de la o pasiune. Inca nu stiam ca imi place psihologia dar am zis sa incerc (ti-am spus ca asta este secretul principal 🙂 ).

Tu poate stii ca esti pasionat de o anumita activite dar poate nu vezi o continuare.

Parerea mea este sa incerci.

Daca ti-a placut acest articol te rog ajuta-ma cu un share.

dezvoltare personala

Urmeaza-ti fericirea!

Cu drag,

Togan Dragos.

PS: Luni voi reveni cu un nou articol in care iti voi prezenta inamicii principali ai vocatiei.

image3035

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *