Da-ti voie sa incerci si vei ramane surprins de ceea ce poti

ai curajul sa incerci si vedea ca poti

Astazi se implineste o luna de la expeditia pe care am facut-o cu bicicleta de la Bucuresti la Navodari (aproximativ 300 km) asa ca m-am gandit sa scriu un articol despre aceasta experienta.

Cand am aflat ca se face o astfel de expeditie am zis ca trebuie neaparat sa merg si eu. Nu aveam antrenament si nu mai parcursesem niciodata o distanta asa de lunga pe bicicleta dar ceva din mine a insistat sa ma inscriu.

Cea mai lunga tura pe care o facusem cu bicicleta pana in momentul inscrierii (cred ca prin februarie m-am inscris) era de 20 si ceva de km si acestia facuti cu pauze destul de multe.

La aceasta expeditie stiam ca v-a trebui sa pedalez in jur de 150 km pe zi (distanta de 300 km s-a parcurs in 2 zile) cu pauze la fiecare 20 km. Cu alte cuvinte eu aveam pregatirea pentru a parcurge o repriza sau doua 🙂 . Plus de asta trebuia sa pastrez o viteza constanta de 20-22 km/h si sa rezist in sa (a sta in sa aproximativ 8h pe zi este o provocare in sine).

Ideea ca din februarie pana la sfarsitul lui aprilie mai aveam timp sa ma antrenez si gandul ca vom fi insotiti de autocare care ne puteau colecta in momentul in care nu mai puteam, m-au determinat sa ma inscriu. Am facut acest lucru pentru a-mi testa limitele in ceea ce priveste pedalatul 🙂 .

De la momentul inscrierii si pana pe 25 aprilie, cand a fost plecarea, am reusit sa fac o tura de 60 si ceva de km dupa care m-am intors rupt de oboseala (simteam efectiv cum imi iau foc muschii de la picioare si fundul urla de durere de la statul in sa) si am mai facut 2-3 urcari din Brasov in Poiana Brasov (12 km are acest drum).

Pe langa lipsa de antrenament mai era si faptul ca in prima zi de pedalat trebuia sa ma trezesc pe la 4:30 – 5:00 pentru a merge spre Bucuresti.

Nimeni nu credea ca voi reusi sa pedalez 300 de km in doua zile. Nici macar eu nu credeam.

Aceasta excursie parea, pentru cei neantrenati ca mine, o mare nebunie si bani aruncati. Dar intrasem in cursa asa ca trebuia sa merg pana la capat. Obiectivul meu, in ziua startului,  era sa termin prima zi pe bicicleta iar in a doua sa nu abandonez primul 🙂 – a doua zi se anunta mai grea pentru ca aveam de urcat cateva dealuri si mai aparea si problema vantului.

Toate sasele erau impotriva mea si toate datele aratau ca nu voi reusi sa parcurg aceasta distanta pe bicicleta in doua zile, dar am resusit. Am parcurs 300 km in doua zile si am ajuns cu bicicleta la mare 🙂 .

Cum de am reusit aceasta performanta? – poate pentru unii nu este o performanta dar cred ca din ceea ce am povestit pana acum ai inteles ca pentru cineva ca mine asta este o performanta.

Cred ca m-au ajutat urmatoarele lucruri:

– Am impartit distanta cea mare in portiuni mici. S-au facut pauze la fiecare 20 de km iar asta ma ajuta sa nu ma gandesc ca mai am 250, 100, sau 80 de km pana la final ci mereu ma gandeam ca mai am 15, 10, 5 km pana mai fac o pauza si imi refac puterile.

– Daca altii pot eu de ce nu as putea? Vointa si ambitia mea au crescut considerabil cand am vazut ca un tata si-a adus fetitele sa participe la aceasta cursa.

Aproape toate gandurile mele ca nu voi reusi sa ajung la destinatie pe bicicleta au disparut cand am vazut ca o fetita de nici 14 ani urma sa mearga pe acelasi traseu ca si mine. 10350522_1038183362863312_8024088631201600117_nFetita cea mica (care apare in poza de mai sus) nu mergea singura, bicicleta ei era atasata de bicicleta tatalui dupa cum se vede in imaginea de mai jos.

Daca cineva poate sa traga dupa el o alta bicicleta eu de ce nu as putea sa ma car pe mine? Acest gand m-a ambitionat foarte mult.10385287_1038161819532133_7736792523747077440_nStiu ca nu este indicat sa te compari cu cei din jur si ca singura grija ar trebui sa fie propria persoana dar consider ca uneori aceasta comparatie te poate ambitiona sa mergi mai departe. La mine asa a funcionat.

Dupa ce am mai studiat putin participantii am vazut ca sunt cateva persoane care au venit cu biciclete de noroi (adica nu erau echipate cu roti de sosea – ceea ce ingreuna destul de mult pedalatul) si cu roti de 26 inch. Eu am o bicicleta echipata pentru astfalt cu roti de 29 de inch asa ca moralul mi-a crescut instantaneu.

Atingerea obiectivului nu mai parea o nebunie, devenea din ce in ce mai realizabil.

Daca ei pot eu de ce nu as putea?

– Am fost echipat corespunzator. Atunci cand pornesti pe un drum este bine sa te pregatesti, sa te informezi si sa faci tot posibilul sa iei cu tine echipamentul corespunzator.

Dupa cum am spus si mai sus, bicicleta mea era una potrivita pentru aceasta cursa. Iar in ceea ce priveste orele de stat in sa, am avut la mine husa de silicon pentru sa si pantaloni speciali cu protectie.

– Eram inconjurat de prieteni (am fost 10 persoane care am plecat din Brasov) si de alte persoane care faceau acelasi lucru ca si mine (am fost 475 de pers in aceasta expeditie) si cred ca s-a creeat o energie de grup care m-a ajutat foarte mult.

Conteaza foarte mult ca atunci cand porneti la drum spre implinirea visurilor tale sa te inconjori de persoane care merg in aceeasi directie cu tine.

Cand iti doresti ceva cu adevarat nu te gandesti la cate sanse de izbanda ai ci pur si simplu te pui in miscare.

Da-ti voie sa incerci si vei ramane surprins de ceea ce poti sa realizezi.

Daca ti-a placut acest articol te invit sa dai un share.

arrow4-red

PS: Acesta expeditie este organizata anual de catre Lucian Mandruta.

Comments

comments

2 thoughts on “Da-ti voie sa incerci si vei ramane surprins de ceea ce poti

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *